Patriarhul Teoctist, după numele de mirean Teodor Arăpașu, s-a născut în data de 7 februarie 1915, în satul Tocileni, județul Botoșani. A fost cel de-al zecelea copil al familiei Dumitru și Marghioala Arăpașu.
Într-una din mărturiile sale, Părintele Patriarh își amintește cu dragoste de părinții săi, pe care îi considera sfinți:
De copil am învățat, de la vatra și înțelepciunea părinților mei -, sfinți pururea pentru mine -, odată însemnătatea chemării clopotului la slujbele Bisericii, păstrarea rânduielilor ei și că trebuie să mulțumesc lui Dumnezeu și pentru darul vieții.
Preotul și învățătorul Ioan Marina
Al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a intrat în Mănăstire fiind numit frate la Mănăstirea Vorona în anul 1928, apoi la Mănăstirea Neamț în anul 1931.
A absolvit Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica în anul 1940, după care a fost tuns în monahism la Mănăstirea Bistrița, județul Neamț, sub numele Teoctist în data de 6 august 1935, urmând a fi hirotonit ierodiacon în data de 4 ianuarie 1937.
În anul 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, absolvind studiile de licență în 1945. În paralel, a îndeplinit diferite funcții administrative în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Episcop al Aradului
În data de 28 februarie 1950 a fost ales în funcția de Episcop Vicar Patriarhal cu titlul Botoșăneanul, iar la data de 5 martie 1950 a fost instalat în această demnitate.
În timpul cât a fost Episcop Vicar Patriarhal, Patriarhul Teoctist a fost și Secretar al Sfântului Sinod, Rector al Institutului Teologic Universitar din București (1950-1954 ) și a condus diferite sectoare din cadrul Administrației Patriarhale.
În data de 28 iulie 1962 a fost ales ca Episcop la Arad, unde a păstorit 10 ani, fiind în același timp și locțiitor de Episcop la Oradea (între decembrie 1969 – decembrie 1970).
Ca păstor al Aradului a avut multe realizări administrative și duhovnicești alături de păstoriții săi. Dintre realizările sale se numără: restaurarea și pictarea unui număr mare de Biserici; revigorarea vieții monahale, restaurarea Catedralei și a Centrului eparhial, ș.a.m.d. După exemplul Chiriarhului, preoții și credincioșii au restaurat și ctitorit biserici și case parohiale, având în mijlocul lor prezența caldă a Ierarhului, care nu de puține ori făcea vizite pastorale, prezida conferințe preoțești și liturghisea alături de ei. S-a îngrijit, de asemenea, de bunul mers al școlilor teologice, prin burse și cadre didactice bine pregătite.
În timpul păstoririi sale la Arad, deși în plin regim comunist, au fost ridicate și construite 23 de biserici noi, 13 case parohiale, 68 de biserici pictate și alte 245 restaurate. Toate acestea se datorează griji și îndrumărilor pe care Preasfințitul Teoctist le-a dat, ca Episcop al Aradului, făcând peste 660 de vizite pastorale și prezidând peste 100 de conferințe preoțești.
Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei
În urma hotărârii sinodale, în data de 28 ianuarie 1973, Preasfințitul Teoctist al Aradului, este ales Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, cu 81 de voturi din 80, urmând a fi întronizat în data de 25 februarie 1973, în Catedrala Mitropolitană Sfântul Dumitru din Craiova
Ca Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei și-a împlinit cu acrivie toate făgăduințele făcute la momentul instalării, față de cler, credincioși și Biserică, iar realizările sale, laolaltă cu poporul, au fost numeroase.
Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei
Vacantându-se postul de Mitropolit al Moldovei și Sucevei, pe data de 25 septembrie 1977, este ales de Colegiul Electoral Bisericesc, în postul de Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei, Înaltpreasfințitul Părinte Teoctist, fiind înscăunat pe data de 9 octombrie 1977. În același timp, din iulie 1980, până în ianuarie 1982, a suplinit și postul de Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Transilvaniei.
Monah de vocație, liturghisitor desăvârșit, dar totodată și înzestrat cu un simț practic deosebit, Mitropolitul Teoctist a devenit un continuator al predecesorilor săi, în lucrarea de restaurator, ctitor și protector al zidurilor străvechi voievodale.
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
După moartea Patriarhului Iustin (31 iulie 1986) a devenit locțiitor de Patriarh, iar în data de 9 noiembrie 1986 a fost ales și întronizat la 16 noiembrie, ca Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
După 21 ani de păstorire ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarh Teoctist a trecut la cele veșnice în data de 30 iulie 2007.
Din bogata sa activitate ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, subliniem doar câteva activități însemnate și generale, care scot în evidență calitatea sa de părinte al Bisericii Ortodoxe Române:
• A
inițiat canonizarea multor sfinți români (1992);
• A
promovat reintroducerea orei de religie în școlile publice;
• A
reușit să se opună conducătorilor comuniști în legătură cu: demolarea
Catedralei „Sfântul Spiridon” Nou; mutarea Patriarhiei și a Moaștelor Sfântului
Cuvios Dimitrie cel Nou, ori înmormântării Patriarhului Iustin în altă parte
decât Catedrala Patriarhală;
• A
redat autonomia Bisericii Ortodoxe Române prin înlăturarea, imediat după
căderea comunismului, a unor îngrădiri din „Statutul pentru organizarea și
funcționarea Bisericii Ortodoxe Române”;
• A
promovat reintroducerea învățământului teologic în școlile publice;
• A
consolidat clădirea Facultății de Teologie din București și a construit un nou
cămin studențesc;
• A
reactivat asistența religioasă în spitale și a preoților de caritate în unități
militare;
• A
instituit multe centre social-caritabile pentru copii, bătrâni și săraci,
precum și cabinete social-filantropice;
• A
inițiat reactivarea Mitropoliei Basarabiei (1992);
• A
înființat noi eparhii în străinătate: Mitropolia Germaniei; Episcopia Ungariei;
Episcopia Daciei Felix; Episcopia Italiei și a făcut numeroase vizite pastorale
la românii ortodocși din afara granițelor țării;
• A
finalizat noile Ateliere de obiecte bisericești de la Popești – Leordeni, unde
a ctitorit Mănăstirea „Duminica Tuturor Sfinților”;
• A
primit vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Patriarhia Română (7-9 mai 1999) și
a fost primit de același Papă la Vatican în luna octombrie a anului 2002;
• A
susținut ideea construirii Catedralei Naționale, reușind să obțină un teren necesar, pe Dealul Arsenalului din București.
Activitatea publicistă
Preafericitul Părinte Teoctist, a publicat mii de pagini în revistele de specialitate ale Bisericii Ortodoxe Române, precum: Biserica Ortodoxă Română, Glasul Bisericii, Mitropolia Moldovei și Sucevei, Mitropolia Olteniei, Mitropolia Banatului, Telegraful Român, cât și lucrări în volum, ce conțin predici, sinteze, cuvântări, lucrări științifice și teologice, dintre care notăm:
• În slujba ortodoxiei românești, a năzuințelor de unitate națională și de afirmare a culturii române. Mitropolitul Iacob Putneanul 1719-1778. – Neamț: Editura Mănăstirii Neamț, 1978, 124 p.;
• Pe treptele slujirii creștine, volume publicate între anii 1982 – 2006, ce conțin 18 volume de predici, cuvântări și meditații, cu titlul general, care cuprind peste 7000 de pagini, cu aproximativ 1500 titluri;
• Slujind Altarul străbun. – București: Editura IBMBOR, 1992, 511 p.;
Trecerea la cele veșnice
Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu s-a mutat la veșnicele locașuri, în bucuria slavei Tatălui Ceresc, la vârsta de 92 de ani, la Institutul Clinic Fundeni, pe data de 30 iulie 2007.
Ziua de 3 august 2007 a fost decretată zi de doliu național. Slujba înmormântării a fost oficiată, de către membrii Sfântului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Române, în prezența delegațiilor Bisericilor Ortodoxe, în frunte cu Sanctitatea Sa, Bartolomeu I, Patriarhul Constantinopolului; reprezentanți ai autorităților Statului Român, în frunte cu Regele Mihai, Regina Ana și Președintele Traian Băsescu; conducătorii Cultelor din România; clerici și mireni din tot cuprinsul țării și de peste hotare.
A fost înmormântat în Catedrala Patriarhală din București, iar în cele trei zile până la înmormântare (marți-joi), au fost prezenți peste 10.000 de pelerini din toate colțurile țării, spre a aduce un pios omagiu de recunoștință celui ce le-a fost Părinte și Patriarh timp de peste 20 de ani.