Patriarhul Justinian Marina, pe numele de mirean, Ioan Marina, s-a născut la 22 februarie 1901, în satul Suiești, din județul Vâlcea, în familia unor agricultori, buni creștini, de la care a moștenit educația creștină și calitățile de bun administrator.
Preoţia mea – mărturisea el – a fost visul sfânt al mamei mele şi primii paşi pe drumul înţelegerii slujirii lui Dumnezeu printre oameni i-am făcut sub călăuzirea ei curată şi evlavioasă. Am avut privilegiul să respir în casa părinţilor mei duhul unui creştinism autentic, întemeiat pe faptele iubirii lui Dumnezeu şi aproapele. Mireasma acestui duh din căminul copilăriei mele, moştenit de la bunicii, moşii şi strămoşii mei, vrednici slujitori ai Bisericii şi ai ţării, pomeniţi întotdeauna la mari praznice de credincioasa mea mamă, cu evocări despre trecutul lor religios şi patriotic, nu s-a dezlipit de mine niciodată (Almanah Bisericesc 2001).
Preotul și învățătorul Ioan Marina
În perioada 1915 – 1923 a studiat la Seminarul Teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea, apoi a urmat cursurile la Facultății de Teologie din București, devenind licențiat în teologie în anul 1929.
Între 1923 – 1926 a fost învățător la sat, mai întâi în comuna Olteanca (1923-1924), din județul Vâlcea, apoi la în comuna (azi oraș) Băbeni (1924-1926) din același județ. În 1924 s-a căsătorit cu Lucreția Popescu și a devenit preot la Parohia „Băbeni”, iar din 1933, la Parohia „Sfântul Gheorghe”. În 1932 este numit director al Seminarului pe care îl absolvise.
La vârsta de 34 ani a suferit pierderea soției în data de 18 noiembrie 1935, urmând să crească singur cei doi copii ai săi: Silvia și Ovidiu. La 25 august 1939 preotul Ioan Marina a fost mutat de la direcția seminarului la conducerea tipografiei eparhiale.
Preotul Ioan Marina cu cei doi copii ai săi, Silvia și Ovidiu
Preasfințitul Justinian Vasluianul
La propunerea Mitropolitului Irineu Mihălcescu, Sfântul Sinod, în ședința din 30 iulie 1945, a aprobat alegerea preotului Ioan Marina în cel de-al doilea post de Arhiereu Vicar, nou înființat, la Mitropolia Moldovei, și i-a acordat rangul ierarhic de Arhiereu, cu titulatura de Vasluianul.
După tunderea în monahism și hirotesia în treapta de Arhimandrit, la Mănăstirea Cetățuia, Arhimandritului Justinian Marina i se face ipopsifierea. Hirotonia în Arhiereu a avut loc în data de 12 august 1945, la Catedrala Mitropolitană din Iași, de către Mitropolitul Irineu Mihălcescu, împreună cu Episcopul Antim Nica și Arhiereul Valeriu Moglan.
Mitropolitul Justinian Marina
În data de 16 august 1947, Mitropolitul Irineu Mihălcescu, fiind înaintat în vârstă și bolnav, s-a retras din scaun. Arhiereul Vicar Justinian Vasluianul a fost numit de Patriarhul Nicodim locțiitor al scaunului mitropolitan, până la alegerea titularului.
Întrunit la București, în ziua de 19 noiembrie 1947, sub președinția Mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales ca Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei pe arhiereul Justinian Marina.
La retragerea din scaun a Mitropolitului Irineu, acesta și-a exprimat dorința, în cererea de demisie, ca în locul său să fie numit Preasfințitul Justinian:
În cei trei ani cât a păstorit la Iași ca Arhiereu Vicar și apoi Mitropolit al Moldovei, PS Justinian a depus eforturi imense pentru refacerea Eparhiei, crunt lovită de război și pârjolită de secetă.
Preasfințitul Justinian
Patriarhul Justinian Marina
La puțin timp după înscăunarea sa ca Mitropolit al Moldovei, Biserica Ortodoxă Română suferă pierderea Patriarhului Nicodim, în vârstă de 83 de ani, care trece la cele veșnice în data de 27 februarie 1948, lăsând vacant scaunul de Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Colegiul Electoral Bisericesc, întrunit în capitala țării, la 24 mai 1948, a ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, pe Mitropolitul Moldovei și Sucevei, Justinian Marina. Din totalul de 428 de voturi exprimate, 383 au fost întrunite de I.P. S. Justinian.
În 29 de ani de patriarhat au avut loc o seamă de evenimente care au crescut prestigiul Ortodoxiei românești în lumea creștină și l-au făcut pe Patriarhul Justinian o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii. Dintre acestea, amintim:
• Canonizarea primilor Sfinți Români (1955) și generalizarea cultului sfinților ale căror moaște se găsesc în țara noastră;
• Înființarea unor așezăminte sociale pentru clericii bătrâni și bolnavi;
• Reorganizarea învățământului teologic ortodox (1948);
• Revenirea a 37 de preoți și protopopi greco-catolici, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române (1 octombrie 1948);
• Întreținerea legăturilor cu Bisericile Ortodoxe surori și cu alte Biserici creștine;
• Inițierea unor relații cu Bisericile Vechi Orientale, prin vizite reciproce;
• Reintrarea Bisericii Ortodoxă Române în Consiliul Mondial al Bisericilor (1961);
• Activitate tipografică importantă: Biblia Sinodală (1968 și 1975) multe cărți de cult, lucrări, periodice, traduceri.
• Locașuri de cult: s-au construit din temelie 302 biserici și au fost reparate sau restaurate alte 2345 biserici.
Patriarhul Justinian a fost ținut la domiciliu forțat, la schitul Dragoslavele, timp de 6 luni, atunci când a protestat împotriva Decretului 410 din 19 noiembrie 1959, care prevedea că puteau fi primite în monahism doar persoanele care au împlinit vârsta de 55 de ani, bărbații, și de 50 de ani femeile, și în baza căruia, au fost scoși din mănăstiri aproximativ 5.000 de monahi și monahii.
Activitatea publicistcă
Pe lângă lucrarea pastorală, social filantropică și administrativ-gospodărească, a desfășurat și o bogată activitate publicistică, unde a publicat articole și studii cu caracter bisericesc și economic, la editorialele vremii, la unele ziare și periodice bisericești sau laice.
Patriarhul Justinian Marina a publicat 12 volume ale lucrării Apostolat social, între anii 1948-1976, conținând toate pastoralele, cuvântările și articolele sale, în care sunt tratate teme cu caracter pastoral-misionar, liturgic, omiletic, catehetic și ecumenic.
Revistele bisericești, centrale și mitropolitane, au fost îmbunătățite calitativ, precum Biserica Ortodoxă Română de la București și Telegraful Român de la Sibiu. Pe lângă acestea, la inițiativa Patriarhului Justinian, s-au înființat două noi reviste centrale, Ortodoxia și Studii Teologice, precum și 5 mitropolitane: Glasul Bisericii (a Mitropoliei Ungrovlahiei), Mitropolia Moldovei și Sucevei, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Olteniei și Mitropolia Banatului. De asemenea, din anul 1971, se editează la București o serie de periodice, cu știri din viața comunităților ortodoxe române de peste hotare.
• Biblia sinodală, în două ediții (1968 și 1975);
• Noul Testament;
• Cazania;
• Sfânta Evanghelie;
• Învățătura de credință ortodoxă;
• Toate cărțile de cult, fiecare în mai multe ediții și toate • revizuite și îndreptate personal;
• Manualele necesare pentru învățământul teologic superior și seminarial;
Trecerea la cele veșnice
Aflat în mașina fiului său, medicul Ovidiu Marina, Patriarhul Justinian privea cu durere urmările cutremurului din 4 martie 1977, care afectase numeroase biserici şi făcuse victime inclusiv printre preoţi, studenţi şi seminarişti.
În faţa acestui peisaj dezolant, gândul lui a zburat către lăcaşurile de cult, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Dar ce s-o fi întâmplat cu bisericile mele?”, după care şi-a dat ultima suflare.
În ziua de 29 martie trupul neînsufleţit a fost adus în catedrală, înmormântarea având loc pe 31 martie în prezenţa a mii de credincioşi.
Înaltpreasfințitul Bartolomeu Anania, pe atunci directorul Editurii Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, referitor la înmormântarea Preafericirii Sale, povestea:
La poarta Radului Vodă, se îmbulzeau mulțimile să pătrundă în curte, după sicriul de stejar; înalt, pe pat de flori, din care răsăreau, culcate, mitra bizantină și barba abrahamică. S-au rupt cordoanele străjilor.
A strigat cineva:
- Vă rugăm, faceți loc să treacă familia Patriarhului!
A răspuns o credincioasă:
- Și noi sîntem familia Patriarhului! Toți, sîntem familia Patriarhului!
Vrednicul de pomenire Patriarh Iustinian a fost depus într-un mormânt în zidul interior al Mănăstirii Radu Vodă din București.
Anul 2017 a fost declarat Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al Apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.