Constantin Nazarie s-a născut la 16 martie 1865, în satul Grădiștea, comuna Vultureni, județul Tecuci (astăzi județul Bacău), într-o familie de oameni simpli, de țărani răzeși.
A urmat școala primară în orașul Bacău, cursurile Seminarului Teologic din Roman (1881-1885) și alte trei clase superioare la Seminarul ,,Veniamin Costachi” din Iași, după care în 1888, devine student la Academia Teologică din Kiev, cu sprijinul Episcopului Melchisedec Ștefănescu, protectorul și binefăcătorul său.
La 1 ianuarie 1894 este numit secretar și pedagog șef la Seminarul Teologic din Roman, iar din data de 1 septembrie a aceluiași an, ocupă funcția de director al Cancelariei Episcopiei Romanului. În anul 1894 se căsătorește cu Maria, fiica preotului Vasile Stupcanu din Roman, alături de care a trăit zece ani, având trei copii.
În 1896 a fost hirotonit preot în Catedrala Episcopală din Roman, iar la sfârșitul acelui an va fi numit profesor și director al Seminarului Teologic din Roman, unde va rămâne până în anul școlar 1898-1899 când este transferat ca director al Seminarului Central din București.
Pe data de 16 octombrie 1901 este numit profesor la catedra de Teologie Morală a Facultății de Teologie din București, succedând profesorului Alexandru Mironescu (†Atanasie), ales arhiereu în anul 1895, care a devenit ulterior Eparhiot al Episcopiei Romanului și Mitropolit Primat al Bisericii Ortodoxe Române.
Datorită realizărilor sale, în anul 1906 este numit director al Internatului Teologic din București, rămânând profesor la Facultății de Teologie și director al Internatului Teologic de la Radu Vodă, până la sfârșitul vieții sale.
A fost șef al Serviciului Religios al Armatei în Războiul pentru Întregirea României (1916 – 1918), fiind considerat un promotor al episcopatului militar românesc și un erou național în campaniile militare ale Primului Război Mondial.
Cu adresa nr. 60 din 18 mai 1915, Sfântul Sinod al Bisericii Autocefale Ortodoxe Române, înștiința pe P. C. Iconom Constantin Nazarie, de decizia de numire ca protopop al preoților de armată, care conținea și șapte puncte referitoare la îndatoririle preoților de armată:
Ca răspuns la scrisoarea Sfântului Sinod, Părintele Constantin Nazarie adnotează:
Ca publicist a activat ca traducător, singur sau în colaborare; a scris tratate și lucrări de teologie, a întocmit studii, a publicat cărți sau a scris în diferite reviste și ziare din perioada sa.